Crăciunul pe MARTE!
CRACIUNUL PE MARTE
E ora 12,00, anul 2030. Racheta ,,CHRISTMAS” decolează de la N.A.S.A. cu cinci astronauţi ce vor ajunge pe Marte. Acolo, oamenii vor construi o staţie de unde planeta va fi studiată.
-Am emoţii! Nu cred că se va ridica de la sol, spuse comandantul echipei de astronauţi, mister Cicus, un tip pesimist.
-Să sperăm, că... atât ne-a mai rămas. După 17 ani de căutare şi cercetare, am reuşit performanţa aceasta, de a ajunge pe Marte...
-Dar Crăciunul? Il petrecem altundeva, departe de familiile noastre, observă mister Crickland.
Începe decolarea rachetei. În inimile oamenilor creşte un sentiment de bucurie, dar şi teama pentru cei cinci bărbaţi. Spre Marte, racheta va călători două luni şi jumatate. Naveta se strecoara printre stelele ce luminau feeric în întuneric.
Într-un final, au atins, solul marţian. În atmosferă, era cald. Norii, aproape albi imaculaţi, se mişcau uşor. În cateva zile, au construit staţia ce se întindea pe un sfert din planetă. Cel mai emoţionant moment a fost împodobirea bradului uriaş, pe care l-au ridicat în camera cea mai mare, presimţind că îşi vor petrece sărbătoarea creştină departe de Pământ. Strălucea ca un diamant în bătaia luminii.
Era Ajunul Crăciunului, iar astronauţii se gândeau la zăpada de pe Terra. Mateloţii s-au adunat şi l-au colindat pe căpitanul care, surprins până la lacrimi, le-a zambit prietenos.
A doua zi, de Craciun, mister Crickland a observat ceva ciudat la învelişul bazei marţiene. Imediat, a informat căpitanul ce şi-a anunţat colegii, posomorât că au o scurgere de oxigen.
-Daca nu reparăm gaura imediat, vom muri asfixiaţi. Mai avem doar o oră.
În cateva minute, au sigilat pe dinăuntru panoul,iar afară, ceilalţi trei oameni aşteptau semnalul ca să-l scoată. S-au mişcat cât de repede au putut, însă timpul se scurgea nemilos şi în treizeci de minute aveau să moară toţi asfixiaţi. De-abia au demolat cadrul.
Astronauţii încercau să-şi stăpânească firea, dar erau conştienţi că viaţa lor era serios pusă în pericol. Fiecare dorea să primească acel costum ,,binecuvântat” deoarece oferea oxigen din abundenţă, însă problema era că aveau doar trei costume. De ceea s-au ambiţionat să rezolve situaţia-limită în care se aflau, însufleţiţi şi motivaţi de marea sărbătoare creştină. Două minute şi oamenii se pot asfixia; mai erau de fixat cateva şuruburi ce etanşau staţia. Au terminat la timp pentru a scăpa cu viaţă. Călătorii spaţiali răsuflau uşuraţi, conştienţi fiind că viaţa le-a fost salvată de spiritul Crăciunului.
Pe Marte, datorită rotaţiei de două ori mai lente decât cea a Pământului, Craciunul dureaza şase zile pământene. În fiecare seară, ei petrec fericiţi sărbatorile ,,de iarnă”, însă nostalgici cu gândul la familii şi la planeta frumoasă pe care locuiesc, neînţelegând de ce oamenii nu sunt conştienţi şi nu ocrotesc minunăţiile Terrei.
Dupa trei săptămâni petrecute pe Marte, echipajul se întoarce cu bine acasă. În atmosfera Pământului, modulul scoate fum. Fundul se încălzeşte şi arde. Sub ei se afla Oceanul Pacific. Paraşutele nu se deschid. În acel moment, căpitanul se ridică din scaun şi trage de un baston lung, auzindu-se un bubuit şi paraşutele se deschid. Viteza rahetei scade, iar autorităţile americane îi aşteapta jos, pe Oceanul Pacific.
Aterizează în apă şi sunt recuperaţi de bărci. A fost o experienţă de neuitat, plină de peripeţii, dar şi de amintiri plăcute din spaţiu.
Rareş Drăguţu
Clasa a VII-a B
....Vor urma şi alte peripeţii ale echipei de astronauţi...Fiţi pe fază...în curând veţi avea şi surpriza de a vedea benzi desenate cu aceştia...