Viaţa pe alte planete

17.10.2013 00:00

Problema vieţii în afara planetei noastre reprezintă încă una din cele mai arzătoare probleme ale istoriei omenirii.

            Interesul pentru problema vieţii pe alte corpuri cereşti a crescut mult odată cu apariţia presupunerilor privind dezvoltarea vieţii pe planeta Marte. Există însă argumente care contrazic existenţa vieţii, dar şi păreri care conduc la acceptarea acestei idei.

            Un prim argument în favoarea existenţei este acela că pe Marte s-a descoperit apă în craterele de pe suprafaţa planetei. Aceste scurgeri fluide au culori roşiatice  şi ţâşnesc în timpul verii curgând de-a lungul pantelor într-un peisaj deşertic.

            Descoperirea apei în stare lichidă ar putea avea o mare importanţă pentru acceptarea ideii că nu suntem singuri în Univers, deoarece se ştie că apa este indispensabilă vieţii.

            Însă pentru a putea locui pe Marte sau altă planetă, nu este necesară doar apa, la fel de important este şi atmosfera, iar Planeta Roşie conţine 95% dioxid de carbon, urmat de azot, argon şi o cantitate neglijabilă de oxigen care este indispensabil vieţii.

            Aşadar dacă există viaţă pe Marte sau alte planete rămâne o întrebare deschisă. Calculele efectuate de academicianul rus Fesenkov arată că în Galaxia noastră, la fiecare un million de stele, există o planetă locuită. Cu alte cuvinte, în întreaga galaxie trebuie să existe 150000 de planete locuite care ne-au întrecut în dezvoltarea civilizaţiei lor.

            Universul este infinit şi cu siguranţă există planete care se află la o distanţă potrivită faţă de o stea pentru a primi lumina şi căldura necesară, de asemenea masa plantei nu trebuie să fie nici prea mare, nici prea mică, dacă ar fi prea mare temperatura proprie a planetei, ar fi prea ridicată pentru existenţa unor creaturi, iar ca ultimă condiţie atmosfera nu trebuie să fie formată doar din hidrogen, metan, dioxid de carbon (cum se întâmplă pe Marte, Jupiter sau Saturn), substanţe insuficiente dezvoltării vieţii[1].



[1] I.C. Sîngeorzan, Zece ore de astronomie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 130.