Marele Sfinx de la Giza...
Marele Sfinx din Egipt, o enigma nedeslusita Îngropat în nisip aproape toata viata sa, în jurul enigmaticului Sfinx a existat întotdeauna o aura de mister, provocând speculatii cu privire la vârsta, semnificatia, la modalitatea de construire, la camerele secrete, rolul profetic si relatia cu celelalte piramide, nu mai putin misterioase. O mare parte a acestor teorii îi aduc la disperare pe egiptologi si arheologi, care se straduiesc sa fie unicii stapâni si detinatori ai secretelor Sfinxului. Poate ca rolul primar al acestui simbol national al Egiptului antic si modern, care strajuieste platoul de la Giseh, a fost tot timpul acesta: sa stârneasca imaginatia poetilor, învatatilor, misticilor, aventurierilor si turistilor secole de-a rândul. Sfinxul de la Giseh reprezinta esenta Egiptului. Stând cu fata catre soare, Marele Sfinx este situat pe platoul de la Gizeh, la aproximativ 10 km vest de Cairo, pe malul vestic al Nilului. Conducatorii egipteni îl venerau ca pe un aspect al Zeului Soarelui, numindu-l Hor-Em-Ekhet (Horus al Orizontului). Sfinxul este situat în zona necropolei stravechiului Memphis, locul puterii pentru faraoni, la mica distanta de trei mari piramide – Marea Piramida a lui Khufu (Kheops), Khafre (Khefren) si Menkaure (Mykerinos)
Descriere
Sfinxul are corpul unui leu si capul unui rege sau zeu. Capul are 6 m înaltime si 4 m latime, iar numai ochii au 2 m înaltime. Nasul si barba lipsesc, doar barba fiind expusa la Muzeul Britanic. O istorie araba din secolul al XV-lea (al carei autor este egipteanul Taqi Al-Maqrizi) ne raporteaza ca nasul a fost distrus de catre un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr, acesta suparat fiind pe faptul ca egiptenii vremii, desi nu mai erau de mult pagâni, îl venerau si îi aduceau totusi ofrande, convinsi fiind ca fertilitatea adusa de Nil depinde de Sfinx.[1] Arabii egipteni îl numesc "Abu Hol", adica "Tatal Groazei", iar taierea nasului, în pamânt islamic, era considerata ca un semn de infamie.[1] În trecut, statuia a fost pictata: rosu pentru fata si corp si galben cu dungi albastre pentru cap. Sfinxul a fost construit pe locul unei cariere de piatra si se pare ca a fost sculptat dintr-o singura bucata de piatra de var.. Au avut loc câteva restaurari si în timp s-au adaugat noi blocuri de piatra, dar pastrarea acestei statui este înca o problema. Sfinxul a suferit enorm din pricina ravagiilor timpului, a oamenilor, a poluarii. De fapt, singurul lucru care l-a salvat de la distrugerea completa a fost faptul ca aproape tot timpul a fost acoperit de nisip. Au existat mai multe încercari de restaurare de-a lungul mileniilor, începând cu anul 100 î.Hr., pe vremea faraonului Tutmosis al IV-lea. Dupa ce a adormit la umbra Sfinxului, pe când se afla la vânatoare, faraonul a visat ca marele animal se îneca din pricina nisipului care îl acoperea si i-a spus ca, daca îndeparteaza acest nisip, va obtine coroana Egiptului de Sus si de Jos. Între labele din fata ale Sfinxului se afla o stela de granit, acum numita Stela Visului, inscriptionata cu povestea visului faraonului.
Cum a fost construit Marele Sfinx
Marele Sfinx a fost sculptat din gresie naturala, destul de moale, ramasa în cariera folosita pentru constructia piramidelor. Labele din fata au fost construite separat, din blocuri de gresie. Una dintre cele mai mari ciudatenii ale sculpturii este faptul ca, în raport cu trupul, capul este mult prea mare. Capul este posibil sa fi fost resculptat de mai multe ori, din porunca faraonilor ulteriori, desi, din punct de vedere stilistic, acest lucru nu pare sa fi avut loc dupa perioada Vechiului Regat în Egipt (care s-a încheiat în jurul anului 2181 î.Hr.). Capul original se poate sa fi fost de berbec ori de uliu, iar forma umana sa-i fi fost data mai târziu. Diferitele reparatii ale capului, de-a lungul mileniilor, au redus sau modificat proportiile faciale. Oricare dintre aceste explicatii poate sta la baza dimensiunii reduse a capului comparativ cu trupul, mai ales daca Marele Sfinx este mai vechi decât se crede în mod traditional.
De când dateaza Sfinxul?
În ultimii ani, s-a discutat aprins despre datarea monumentului. Autorul John Anthony West a observat primul tiparele deteriorarii Sfinxului, care corespund mai degraba unei eroziuni cauzate de apa decât de vânt si nisip. Aceste tipare au parut ciudate, cu atât mai mult cu cât nu au fost descoperite si la celelalte structuri de pe platou. West l-a chemat pe geologul si profesorul Robert Schoch, de la Universitatea din Boston, care, dupa ce a examinat noile descoperiri, a cazut de acord cu varianta eroziunii prin apa. Desi Egiptul este arid astazi, în urma cu aproximativ 10000 de ani, tinutul era umed si ploios. În consecinta, West si Schoch au ajuns la concluzia ca, pentru a prezenta efectele eroziunii prin apa, Sfinxul ar trebui sa aiba o vârsta cuprinsa între 7 000 si 10 000 de ani. Egiptologii au respins teoria lui Schoch, considerând-o complet eronata si sustinând ca furtunile si ploile cândva frecvente în Egipt au încetat cu mult înainte de construirea Sfinxului. În plus, de ce nu au existat si alte semne de eroziune acvatica pe platoul Giseh, care sa valideze teoria lui West si a lui Schoch? Ploaia nu putea fi restrânsa la un singur monument. West si Schoch au fost, de asemenea, criticati pentru ca au ignorat nivelul înalt de poluare atmosferica industriala din ultimul secol, care a produs pagube uriase monumentelor de la Giseh.
Marele Sfinx il reprezinta pe faraonul Khefren?
Explicatia pentru enigmatica sculptura (preferata de majoritatea egiptologilor) este aceea ca Khefren, faraon din cea de-a Patra Dinastie, a pus ca piatra sa fie sculptata în forma de leu, având chipul sau, în acelasi timp cu constructia Piramidei lui Khefren, din apropiere, în jurul anului 2540 î.Hr. Cu toate acestea, nu exista nicaieri inscriptii care sa-l identifice pe Khefren cu Sfinxul, dupa cum nu exista nicio mentiune a acestei constructii, ceea ce este uimitor, data fiind grandoarea monumentului. În ciuda faptului ca multi egiptologi sustin contrariul, nimeni nu stie cu siguranta când a fost construit Sfinxul sau de catre cine. În 1996, un detectiv si expert în identificari din New York a conchis ca fata Marelui Sfinx nu se potrivea reprezentarilor cunoscute ale chipului lui Khefren. A sustinut ca exista mai degraba o asemanare cu fratele mai mare al lui Khefren, Djedefra.
Exista încaperi secrete sub Sfinx?
Exista diferite legende despre pasajele secrete asociate acestuia. Investigatiile Universitatii de Stat din Florida, ale Universitatii Waseda din Japonia si cele ale Universitatii din Boston au localizat mai multe anomalii în zona din jurul monumentului, desi este posibil ca acestea sa fie caracteristici naturale. În 1995, muncitorii care lucrau la renovarea unei parcari din împrejurimi au descoperit o serie de tuneluri si drumuri, dintre care doua duceau în subteran, în apropierea Sfinxului. Bauval este de parere ca acestea sunt contemporane cu Sfinxul însusi. Între anii 1991 si 1993, în timp ce examina dovezile eroziunii monumentului folosind un seismograf, echipa lui Anthony West a descoperit dovezi ale unor anomalii sub forma unor spatii sau camere goale, de forma regulata, aflate la câtiva metri sub pamânt, între labele Sfinxului si de fiecare parte a acestuia. Nu s-a permis o examinare ulterioara. Sa fi existat vreo farâma de adevar în profetia lui Edgar Cayce cu privire la descoperirea unei biblioteci?
Face parte Sfinxul dintr-o harta astronomica?
Autorul Robert Bauval are propria teorie cu privire la datarea Sfinxului. Bauval a publicat o lucrare în 1989, demonstrând ca cele trei Mari Piramide de la Giseh – si pozitia lor fata de Nil – au format un fel de holograma 3D pe pamânt a celor trei stele care alcatuiesc centura Orion si a pozitiei acestora fata de Calea Lactee. Împreuna cu Graham Hancock, autorul bestsellerului Fingerprints of the Gods, Bauval a elaborat o teorie conform careia Sfinxul, piramidele din vecinatatea acestuia si diferitele scrieri antice constituie un fel de harta astronomica, aflata în conexiune cu constelatia Orion. Concluzia lor este ca cel mai bine se potriveste cu aceasta harta ipotetica pozitia stelelor din 10500 î.Hr., ceea ce împinge înca si mai mult înapoi în timp originea Marelui Sfinx.
Rusu Ioana, clasa a VII-a B
Sursa foto: https://www.superegipt.ro/monumente